2 ianuarie 1942 : Reconquista
În vremurile de demult, în timpul luptelor aprige dintre creștini și musulmani pentru controlul Peninsulei Iberice, trăia un bărbat pe nume Rodrigo. Născut într-o familie nobilă din Cordoba, Rodrigo era un războinic temut, cunoscut pentru curajul și priceperea sa în luptă. Însă, în ciuda acestui fapt, el era și un om de o sensibilitate rară, un suflet pasionat de artă și poezie.
Rodrigo era îndrăgostit de o femeie musulmană pe nume Fatima. Fatima era fiica unui influent vizir Umayyad și era cunoscută pentru frumusețea ei uluitoare și inteligența ascuțită. În ciuda diferențelor de religie și cultură, Rodrigo și Fatima își împărtășeau dragostea pentru artă și poezie, iar acest lucru a dus la o legătură profundă între ei.
Într-o zi, în timpul unei bătălii crâncene, Rodrigo a fost capturat de forțele musulmane. A fost dus în fața vizirului, tatăl Fatimei. Acesta, recunoscându-l pe Rodrigo ca pe războinicul creștin temut, a ordonat să fie executat. Însă, Fatima, aflând de soarta lui Rodrigo, a intervenit. Ea a implorat pe tatăl său să-i cruțe viața, mărturisindu-i dragostea ei pentru Rodrigo. Vizirul, mișcat de rugămințile fiicei sale, a decis să-l elibereze pe Rodrigo cu condiția ca acesta să se convertească la islam.
În cele din urmă, Rodrigo a fost executat. Înainte de moarte, el a scris o poezie de dragoste pentru Fatima, care a devenit cunoscută în toată Peninsula Iberică. Fatima, rămasă singură, a dedicat restul vieții sale păstrării memoriei lui Rodrigo, recitând poezia lui în fiecare zi.
Rodrigo era îndrăgostit de o femeie musulmană pe nume Fatima. Fatima era fiica unui influent vizir Umayyad și era cunoscută pentru frumusețea ei uluitoare și inteligența ascuțită. În ciuda diferențelor de religie și cultură, Rodrigo și Fatima își împărtășeau dragostea pentru artă și poezie, iar acest lucru a dus la o legătură profundă între ei.
Într-o zi, în timpul unei bătălii crâncene, Rodrigo a fost capturat de forțele musulmane. A fost dus în fața vizirului, tatăl Fatimei. Acesta, recunoscându-l pe Rodrigo ca pe războinicul creștin temut, a ordonat să fie executat. Însă, Fatima, aflând de soarta lui Rodrigo, a intervenit. Ea a implorat pe tatăl său să-i cruțe viața, mărturisindu-i dragostea ei pentru Rodrigo. Vizirul, mișcat de rugămințile fiicei sale, a decis să-l elibereze pe Rodrigo cu condiția ca acesta să se convertească la islam.
În cele din urmă, Rodrigo a fost executat. Înainte de moarte, el a scris o poezie de dragoste pentru Fatima, care a devenit cunoscută în toată Peninsula Iberică. Fatima, rămasă singură, a dedicat restul vieții sale păstrării memoriei lui Rodrigo, recitând poezia lui în fiecare zi.
Reconquista, cunoscută în spaniolă drept "recucerire", se referă la perioada de lupte întreprinse de regatele creștine împotriva regatelor musulmane din Peninsula Iberică, urmând cucerirea Umayyadă a Hispaniei. Începută odată cu Bătălia de la Covadonga (circa 718 sau 722), unde armata asturiană a înregistrat prima victorie creștină împotriva Califatului Umayyad, Reconquista s-a încheiat în 1492 cu căderea regatului Nasrid din Granada în fața monarhilor catolici.
Pe la sfârșitul secolului al X-lea, vizirul Umayyad Almanzor a efectuat o serie de campanii militare pentru a subjuga regatele creștine din nord. Dezintegrarea Califatului de Córdoba din secolul al XI-lea a generat apariția unor mici state succesor numite taifas. Regatele din nord au profitat de această situație printr-o serie de incursiuni adânci în teritoriul al-Andalusului, prin inițierea războaielor civile și impunerea de tributuri mari (parias) pentru "protecție".
După o resurgență musulmană sub Almohazi în secolul al XII-lea, fortificațiile majore ale maurilor au căzut în mâinile forțelor creștine în secolul al XIII-lea, după Bătălia de la Las Navas de Tolosa (1212) și asediul Cordobei (1236) și al Sevillei (1248), lăsând doar enclavele musulmane din Granada ca stat tributar în sud.
După capitularea Granadei în ianuarie 1492, întregul continent iberic a ajuns sub controlul conducătorilor creștini. Ulterior, comunitățile evreiești din Castilia și Aragon – circa 200.000 de persoane – au fost expulzate prin Decretul de la Alhambra din 30 iulie 1492. Conquista a fost urmată de o serie de edicte (1499–1526) care au forțat convertirea musulmanilor din Castilia, Navarra și Aragon, care mai târziu au fost expulzați din regatele iberice ale Coroanei Spaniole prin serii de decrete începând din 1609. Aproximativ trei milioane de musulmani au emigrat sau au fost alungați din Spania între 1492 și 1610.
De-a lungul secolului al XIX-lea, istoriografia tradițională a adoptat termenul de Reconquista, anterior conceput ca restaurare a Regatului Visigoților asupra teritoriilor cucerite. Noțiunea a fost asociată cu dezvoltarea identității naționale spaniole, accentuând aspecte naționaliste și romantice spaniole și uneori colonialiste. Este comemorată în festivalul "Moros y Cristianos", popular în unele părți ale Spaniei de sud-est și în câteva locuri din fostele colonii spaniole. Din perspectivă islamofobă, conceptul este considerat un simbol de semnificație pentru extrema dreaptă europeană a secolului XXI.